În contextul schimbărilor majore de percepție la care suntem supuși – uneori forțat, în aceste vremuri, tot mai des se aduce în discuție practica menținerii conștiente a atenției în prezent. I se mai spune și mindfulness.

Conceptul s-a născut în America, prin 1979, la granița dintre neurobiologie și meditație, devenind extrem de popular în următorii ani printre persoanele preocupate de dezvoltarea personală, începând cu psihologii și adepții unui mod sănătos de viață și terminând cu marile companii ca Apple, Yahoo, Google, Starbucks, care organizau în mod regulat training-uri de mindfulness pentru angajați lor. Esența tehnicii constă în observarea conștientă a senzațiilor care apar aici și acum și concentrarea atenției asupra lor.

Putem compara mindfulness cu degustarea unor noi feluri de mâncare, atunci când toți receptorii noștri sunt concentrați pe studierea gustului, mirosului, texturii și a compoziției, sau cu o vizită într-o țară străină, atunci când explorăm peisaje noi și sălbatice , o stare a vremii cu care nu suntem obișnuiți , arhitectură specifică sau socializarea cu oameni diferiți și cultura lor exotică. Mindfulness pare să ne spună: „Fii prezent în acest moment! Trăiește-l la maxim!“.

De ce omenirea a simțit nevoia să se focuseze pe menținerea unui mod de gândire conștient și concentrat pe clipa prezentă exact acum? Că doar a fi conștient în prezent pare a fi, la prima vedere, foarte simplu! Dar gândiți-vă, de câte ori nu e corpul nostru într-un loc, iar gândurile – în cu totul altul?

În era zgomotului digital și a gândirii pe pilot automat mintea noastră este într-o alertă permanentă, analizând mii de stimuli informaționali pe minut, forțând oamenii să caute modalități de a încetini ritmul nebun al vieții, de a ieși din agitația deșartă, reducând influența impulsurilor necontrolate din exterior. Practicarea atenției în prezent se înscrie organic trendul unui mod de viață conștient, care a fost început de practicanții de yoga și alte tehnici meditative spirituale dar, spre deosebire de acestea, mindfulness are un caracter pur laic și necesită un efort minim. Este întoarcerea la starea noastră firească, primordială. Cea care ne-a asigurat supraviețuirea ca specie.

Încercați una dintre modalitățile de dezvoltare a stării de conștiență, disponibile pentru toată lumea:

O ceașcă de ceai / cafea / apă . Studiați cu atenție paharul/cana pe care o țineți în mâini. Luați o înghițitură. Remarcați gustul, culoarea și mirosul băuturii. Ascultați-vă senzațiile.

Drumul către job/școală/magazin. Ieșind din locuință în stradă respirați profund. Cum vi se pare aerul? E rece, cald, umed, uscat, e mișcător sau static? E pur sau poluat? Are vreun miros? Cum este vremea azi? Faceți un pas și fiți conștient de modul în care greutatea corpului se mută de pe un picior pe altul. Ascultați-vă sunetul pașilor, al propriei respirații.

Aglomerația în trafic/o situație în care ești nevoit/ă să aștepți. Respirați profund de câteva ori. Ce parte a corpului tău simțiți că este tensionată cel mai mult? Trimiteți mental respirația în acea zonă a corpului, oxigenând-o. Ascultați sunetele din jur.

La masă. Lăsați deoparte toate gadget-urile, televizorul, ziarele sau revistele.Concentrați-vă pe ceea ce mâncați. Ce gust are, din ce e compus? Ce arome percepeți? De ce ați ales să mâncați anume acest fel de mâncare? Cum se simt tacâmurile, textura lor? Încercați să vă concentrați pe procesul de mestecare și înghițire, pentru a simți la maxim toate senzațiile oferite de procesul de hrănire.

Alegeți dintre aceste variante simple pe cele care vă sunt mai la îndemână și practicați-le timp de 10-15 minute zilnic. Rezultatele vor apărea deja peste o săptămână. Veți observa cu uimire câtă inspirație putem găsi în cele mai banale lucruri cotidiene, câte detalii fascinante există în jur și cât de ascuțite ne pot deveni simțurile.

Varianta aprofundată, spiritualizată a acestei practici necesită mult mai mult timp, dedicație și conectare la Inteligența Divină și o putem găsi în diverse practici ezoterice – practicile șamanice, meditațiile buddhiste (Zen, Vipassana,Vedică, Kriya și Nada Yoga) , conectarea spirituală cu mama- Natură, departe de civilizație, etc.

Iată cum formulează maeștrii spirituali conceptul de mindfulness:

Practicarea atenției este disponibilă tuturor – credincioșilor și necredincioșilor, celor bolnavi și celor sănătoși.
Atenția duce la liniștea interioară,
Stresul și tulburările psihice dispar într-o clipă.
Poți fi atent la orice, oriunde, întotdeauna și în orice moment.

Odată cu activarea atenției, spațiul și timpul dispar ca roua pe iarbă,
Rămâne doar Eternitatea – fără început și sfârșit.
Atenția este cea mai înaltă rugăciune.
Atenția este inima rugăciunii.


Cel care se roagă este deja atent.
Rugăciunea lui trăiește în inima Prezenței.
Puterea de concentrare ne curăță psihicul,
și împreună cu acesta mintea și corpul nostru.

Inimile a sute de miliarde de celule
Încep să vibreze, emanând o lumina pură.
Există ceva mai important decât cunoașterea – și aceasta este atenția.
Atenția în sine este deja cunoaștere.
Atenția se poate dezvolta, dacă este practicată constant.
Lumina atenției ne limpezește judecata.
Atenția este lumină spirituală, necreată și nelimitată.
Practică atenția!

Nu căuta libertatea acolo unde nu există atenție.
Fără atenție, orice libertate este doar închisoare și confuzie.
Atenția necesită calm;
Doar în această condiție, atenția se manifestă fără prea mult efort; Arta de a manifesta atenția este inerentă tuturor ființelor.
Practică meditației cu fixarea atenției pe ceva se
numește „artă regală” sau libertate absolută.
A fi atent înseamnă a fi prezent în toate,
Și, în același timp, neatașat de nimic….

Noi înșine suntem singurii creatori și distrugători ai atenției proprii.
Noi înșine suntem creatorii fericirii și nefericirii noastre.
Dumnezeu nu este responsabil pentru eșecurile noastre și nici pentru fericirea noastră.
Dumnezeu este atenția care luminează calea. Datorită Lui, începem să înțelegem fiecare dintre acțiunile noastre în multitudinea evenimentelor zilnice.
Dumnezeu dispare odată cu dispariția atenției.
Dumnezeu este marea putere a atenției.

Nu există lucruri secundare.
Totul se dovedește a fi important: cum mănânci, cum mergi, cum muncești, cum te speli, cum te îmbraci.
Viața depinde de cât de atenți suntem la ea!

Fie de folos! Cu drag, Masha.