Nu știu dacă aș fi putut formula o definiție mai exactă (și mai dureroasă) decât cea pe care a dat-o neiubirii Ana Chiryanova, un reputat psiholog rus:
“Neiubirea e atunci când nu e voie să deranjezi. Să vorbești mult, să râzi, să te bagi aiurea cu îmbrățișările.
Nu ai voie să începi să-ți povestești trăirile – alea-s prostii, nu trăiri.
Nu ai voie să ceri nimic – sunt vremuri grele. Și în general, la ce-ți trebuie? Nu conta pe ajutor și implicare – oamenii maturi trebuie să învețe să se descurce singuri în viață. De la cinci ani ar fi timpul să fie independenți, să se descurce fără ajutor. 35 deja e bătrânețe! Ce-i cu hainele astea deocheate la așa o vârstă respectabilă?…
Neiubire este atunci, când nu ești nici prea certat, dar nici prea încurajat. Nu ești băgat în seamă, pur și simplu. Neiubire mai e atunci, când ți-e jenă să mănânci lângă persoana dragă – ți-ar putea spune că mănânci prea mult. Dar micul dejun pregătit de tine îl va mânca, fără să spună un singur cuvânt de apreciere. Și nu îți va observa efortul de a face casa lună, nici florile de pe masă, nici nuanța cea nouă a părului.
Neiubire e atunci când nimic din ce faci nu e bine. Când iriți, enervezi, încurci, deranjezi, de bagi, vorbești numai tâmpenii, freci la melodie, mănânci zilele, faci cu capul – stai acolo cuminte în colțul tău și așteaptă când o să fii scos la plimbare! Și nu scânci, nu urla, nu boci – stai cuminte și așteaptă.
Atunci când nu ți se ia apărarea, dar ți se spune: numai tu ai fost de vină! – este neiubire.
Când nu primești cadouri – este neiubire.
Când îi pare rău de bani pentru tine – este neiubire. Nu, nu e ură. Dar uneori e chiar mai rău decât să fii urât, pentru că ura e cu un motiv – cum ar fi invidia. Și atunci te poți apăra plecând, de exemplu.
Iar neiubirea e așa… pur și simplu. Cu toate că ți se poate spune: “da, mah, te iubesc, ți-am mai zis, numai lasă-mă în pace, iar începi?!” Asta e neiubire. Și din cauza ei sufletele mor. Mai ales bătrânii, copiii și câinii. Ah, și adulții – cei foarte sensibili și fără apărare.
Neiubirea îl face pe om timid, neîndemânatic, timorat și lipsit de atractivitate; lui îi este tot timpul teamă să nu strice totul, să nu deranjeze, să nu enerveze, să nu fie în plus…
Și aici nu ai ce să faci….dacă, din fericire, ești deja adult și mai există în tine putere – unica soluție e să pleci, fie și doar “cu o traista pe băț”. Sau măcar să înțelegi clar că e…ne-iubire. Nu Iubire. (Traducere adaptată Masha)
p.s. Totuși, cred că a te afla în starea de neiubire (atât pe emisie, cât și pe recepție) este o alegere. A lucra cu sufletul propriu, pentru a-l trezi e cealaltă alegere. Trăim într-o perioadă a schimbărilor radicale. 2020 e un an în care intensitatea luminii noastre interioare crește. Și crescând, în noi devin vizibile o mulțime de lucruri și energii inutile, învechite, de care ințelegem că trebuie să ne eliberăm. Începem să ne vedem sufletul, cumva de la înălțimea frecvențelor crescânde pe care le primim din Univers și conștientizăm necesitatea unei purificări interioare, a eliberării de tot ce a devenit inutil și ne împiedică să evoluăm. E posibil să ne schimbăm percepția despre lume, prietenii, e posibil că se vor schimba în general oamenii din jurul nostru. Și toate se vor întâmpla, pentru ca noi să putem conștientiza scopul suprem al existenței noastre – și acel scop suprem este Iubirea.Venim pe acest Pământ ca să iubim. Venim aici de dragul Iubirii. Din Iubire ia naștere totul – inspirația, înțelegerea, generozitatea, sinceritatea – toate acestea au la origine Iubirea.
Și deseori vedem situații de viață în care oamenii dedică foarte mult timp serviciului, realizării obiectivelor, atingerii unor idealuri, creșterii standardelor de viață și… uită de Iubire. De Iubirea pentru propria persoană, de iubirea pentru membrii familiei, pentru prieteni și apropiați, chiar și de iubirea pentru propriii copii, – uită, în general, de însăși sentimentul de Iubire care ar trebui să ardă neîncetat în pieptul lor.
V-ați întrebat vreodată, de ce, contrar necesității noastre setate genetic de a trăi în iubire, atât de puțini dintre noi ajung să experimenteze această minunată stare? Cum și de ce, încă de la vârstele cele mai fragede efectiv ne luptăm pentru a fi iubiți, pentru a primi, precum rația de apă în deșert, un dram de iubire, atât de necesar supraviețuirii sufletului nostru însetat? Ca până la urmă, obosiți și decepționați de alcătuirea nedreaptă a acestei lumi, să ne închidem și să împietrim.
Și iată că în 2020, conform Planului divin, a venit timpul deschiderii, la o frecvență mai înaltă ca oricând, a inimilor noastre și a primirii Iubirii în interior; a venit timpul unei reale conștientizări a valorii iubirii; timpul înțelegerii, că sensul vieții constă în a iubi. Lumea e la marginea prăpastiei – ea nu mai poate merge înainte, până când masa critică nu va asimila acest adevăr. Și cine va construi această Lume Nouă ? Copiii noștri.
Copiii noștri, mai mult decât orice, au nevoie de iubire -să crească în ea, să o amplifice, să o dea mai departe Pentru că ei trebuie să construiască o societate a viitorului, bazată pe acest sentiment. Desigur că lucrurile materiale sunt și ele foarte importante: copiii trebuie hrăniți, îmbrăcați, educați. Numai că de multe ori părinții, în goana după bani pentru asigurarea materială a copiilor uită… să-i iubească. Pur și simplu, să interacționeze fără grabă, focusați doar pe copil, cu infinită răbdare, atenție iubitoare și înțelegere pentru universul lor special .
Creșteți-vă copiii în iubire, dragilor – este ceea după ce tânjesc ei, este nevoia lor de bază și energia vitală cu care se hrănesc.
Iubirea este ceea ce ne unește; de fapt, comunicăm cu adevărat doar la nivel de inimi, prin Iubire, cu orice ființă vie, fără să avem nevoie de translator; pentru că Iubirea este limbajul unic al întregului Univers.
p.p.s. Un filmuleț multi-premiat, semnat Yuta Sukegava – despre lumina și căldura salvatoare a unui suflet generos, care, încălzind cu ea un alt suflet, în mijlocul gerului și a valurilor viscolite de nedreptate, răceală și indiferență umană, i-a dăruit viață. Vă invit să-l vizionați.
Și dacă lacrimile curg – înseamnă că gheața s-a topit!….
Cu iubire, Masha.
ai citit cehov?
Citit, Mishuk.
e bun… am răscolit p-acilișea… și am ajuns la concluzia că destinul curge de la est la vest. tu ești cu astrele, da?
Da…Stelele pot fi o lectură la fel de fascinantă ca și Cehov. :)))
de unde ești tu… se vede șobolanul?
o, daa 😀
și dă din coadă?
Așa pare….dar de fapt, coada da din el :)))
Eu sunt șobolan! Na! Și ai dreptate… cu datoriile karmice
Arata-mi macar unul fara datorii! :))))
ai dreptate… azi am rămas dator 3 lei la cutia milei, în biserică. n-am avut minimul de 5.
ahhahahahaaa!! adică șansele ca să se roage creva pt mântuirea ta încep doar de la 4,99 lei în sus?!… 😀 😀 Ai pus-o…
păi mama o face gratis, în concluzie cineva se roagă. pe lângă asta nu sunt în căutarea mântuirii. nu am păcate 🙂
Bravo, Masha !
Te sustin, cu inima, cu sufletul, cu experienta mea de viata, cu lacrimile copilariei mele, cu suferinta faptului ca, atunci cand nu ai primit suficienta iubire cand erai mic – si iubirea ar fi trebuit sa fie principala ta hrana – mai tarziu, cand esti mare constati ca, oricat de mult te straduiesti sa iti exprimi iubirea, parca suna fals, ca un instrument dezacordat si te intrebi de ce se intampla asa, pt ca tu, doar iubesti ! Ce se intampla ? De ce celalalt aude doar un scancet timid si neinteles cand, de fapt, in interiorul tau, tu urli din toti rarunchii iubirea pt celalalt ?
Da, Masha !
Sunt de acord cu apelul tau ! Sa ne iubim copiii, pana nu e prea tarziu ! Degeaba le dam bani, jucarii, dulciuri, haine de firma si cate si mai cate ! Nu au nici o valoare daca nu le spunem ca-i iubim, daca nu-i facem sa simta iubirea noastra, daca nu-i invatam cum sa se iubeasca pe ei si cum sa-i iubeasca pe ceilalti !
Un copil care nu primeste suficienta iubire, in interiorul lui va fi chircit si pipernicit, fara forta si vigoarea pe care ti-o da increderea ca esti iubit, asa cum creste un copacel, care nu primeste suficienta apa !
Îți mulțumesc frumos,draga mea! <3