Practica iertării în familie

     Drumul către totala acceptare între membrii aceleiași familii/neam și menținerea unor relații armonioase, trece de multe ori prin lentul și anevoiosul proces de Iertare. Vine o zi când fiecare dintre noi înțelege că este necesar și chiar vital să străbată acest drum purificator.

    În terapii am văzut deseori ce obstacole în calea iubirii și înțelegerii reciproce își pot construi oamenii singuri, ani la rând acumulând și depozitând în interiorul lor supărări, frustrări, neiertări față de cele mai apropiate persoane, până când le împietresc inimile de atâta furie, durere și imposibilitate de a ierta.

Și de multe ori, în întâlniri am simțit să-i „trezesc” din împietrire cu Întrebarea: ”Tu ce vrei de fapt – să fii fericit sau să ai dreptate?” Ce e mai valoros pentru tine în viața asta?
Cu toții cunoaștem expresii de genul ”nu te poate răni un străin cum poate un frate”…sau ”nimeni nu te poate lovi la fel de dureros cum o poate face omul drag”, etc. Lovitura venită de un străin o suportăm mult mai ușor, chiar dacă e de câteva ori mai puternică decât cea produsă de o persoană iubită sau de cineva de un sânge cu noi .
O mică ”lecție”  învățată din practică:  de fapt, să ierți pe cineva nu e chiar așa simplu cum s-ar părea! Pentru că nu are de-a face cu efortul nostru volițional de a ierta și a uita….este mult, mult mai mult de atât….

De cele mai mute ori iertarea nu este o „acțiune unică”, ci o lucrare interioară profundă care poate dura mult timp.

• Mulţi se simt vinovaţi pentru că nu iartă imediat. Dar iertarea nu este un act eroic de voinţă în care ne suprimăm emoţiile, ci este un act al întregii noastre fiinţe şi cere participarea tuturor puterilor noastre sufleteşti: inimă, inteligenţă, voinţă. Simţirea mâniei şi simţirea lăuntrică a nedreptăţii face parte din procesul iertării.
• Este nevoie de timp şi pentru vindecare şi pentru iertare; nu trebuie să bruscăm ceea ce se petrece în noi.
• Cine sare peste etapele transformării emoţionale şi ale vindecării nu face decât să panseze o rană infectată. Aceasta va sfârşi prin a se infecta şi mai rău

• Din nefericire, mulţi oameni se împacă fără a-şi ierta unii altora ofensele ca să nu „mai dezgroape morţii”, dar fără recunoaşterea şi numirea suferinţelor pe car le-am produs sau pe care le-am suferit, nu există împăcare adevărată. Adevărul trebuie rostit.
• Iertarea nu înseamnă scuzarea comportamentului care ne răneşte. Este nevoie de o evaluare lucidă a celor întâmplate, de aşezarea responsabilităţii la locul care i se cuvine.
• Iertarea este un act în întregime al celui care iartă. Nu depinde nici de înţelegerea, nici de comportamentul şi nici de acordul celuilalt.

• Iertarea este întotdeauna un dar gratuit, nemeritat

Hai să facem o verificare! Amintește-ți o persoană care te-a jignit. Imaginează-ți că persoana stă acum în fața ta. Amintește-ți cu ce anume te-a supărat. Ți-ai amintit clar și în detaliu sau poate.. nu mai știi exact?….Dacă trebuie să faci un efort ca să îți amintești detaliile evenimentului, sau poate nici nu mai știi bine pentru ce ai fost supărat, este clar că iertarea s-a produs până în adâncul sufletului tău.
Dar dacă fapta comisă continuă să te afecteze și să îți otrăvească viața chiar și acum, după atâta timp – iată o tehnică simplă – Practica Iertării, pe care ți-o propun; încearcă s-o faci în singurătate, deoarece în timpul ei ar putea ieși la suprafață diverse emoții, trăirea cărora de față cu cineva poate să nu fie prea confortabilă pentru tine.

Ia o coală de hârtie, împarte-o în două, pe lungime.

În partea stângă scrie ”Te iert, ….(numele persoanei). Iar pe cealaltă jumătate de pagină scrie pentru ce ierți.

    E IMPORTANT să nu te cenzurezi, să plângi dacă îți vine, să dai drumul tuturor emoțiilor care mai sunt în tine, scrie tot ce îți vine în minte cu privire la acea persoană, descrie toate reacțiile pe care ți le trezește! Nu e momentul să alegi cuvintele și să respecți bunele maniere, doar eliberează-te, scoate din tine tot ce ai acumulat – nimeni nu va citi ceea ce ai scris, pentru că la sfârșit hârtia trebuie arsă, iar cenușa aruncată pe geam, în vânt. Procedează așa cu toate persoanele pe care simți că nu reușești să le ierți.

Notă:  Niciodată să nu recitești ce ai scris! Nu ai nevoie să mai răsucești o dată cuțitul în rană – nu acesta este scopul tehnicii. După ce ai scris, pur li simplu, arde hârtia sau rupe-o în mici bucățele. (eu prefer prima variantă )
A doua zi reia procedura din nou. Și o vei face de câteva ori, până când vei simți o stare de ușurare – ca și cum ai scăpat de o povară; sau până când în una din zile nici nu vei mai ști clar ce ai de iertat!

p.s.Dacă în familia ta au existat persoane, care au părăsit deja acest plan, dar care au comis greșeli grave, iar consecințele  faptelor lor încă afectează urmașii, inclusiv pe tine, îți recomand o tehnică mai complexă, ce se poate face în momentul anumitor faze ale Lunii – Curățarea Arborelui genealogic (cei abonați la blog pot beneficia de practică și de asistența mea pe parcursul acesteia, trimițând cerere pe mail sau în comentarii)

p.p.s. Drumul spre adâncurile inimii, acolo unde sălășuiește iertarea, nu e niciodată simplu. Dar cine a spus că menținerea unor relații în echilibru și armonie e un lucru simplu?!… Mult succes!

Cu drag, Masha.