Ce sunt eu?!

         Ați auzit vreodată despre experimentul celor două fante?  Este vorba despre un experiment științific care a revoluționat mecanica cuantică. În termeni simplificați: există un laser care produce lumină. Lumina este atenuată în așa fel, încât se emite doar câte un singur foton. Oamenii de știință trag cu aceste particule singulare, una câte una, prin două deschizături(fante) mici dintr-un ecran. Toată treaba e înregistrată de o cameră din spatele ecranului, care vede pe el dârele luminoase lăsate de electronii ce trec pe rând prin cele 2 deschizături.

Și ce constată ei:

electronul iese din dispozitivul de tragere ca o particulă materială, dar, zburând până la fante, devine în mod miraculos undă și.. trece prin ambele fante simultan, ca și cum s-ar dedubla. După trecere, electronul se reîntregește și lovește din nou ecranul, deja ca o particulă;

Cu alte cuvinte, electronii cu pricina pot fi în două sau mai multe locuri în același timp (ca pisica lui Schrödinger :)) și pot interacționa cu ei înșiși, de parcă ar fi două instanțe diferite!

Upss … interesant! … Păi, dacă materia se poate comporta ca o undă, noi de ce arătăm tot timpul atât de material? Poate pentru că suntem grei, ar spune unii care au învățat bine la școală. La urma urmei, cu cât masa materiei este mai mare, cu atât lungimea de undă este mai scurtă.

Totuși, chiar dacă am cântări cât un electron, ne-ar fi imposibil să vedem, cum ne transformăm în unde. Stiți de ce? Pentru că cică în prezența observatorului, materia nu se poate manifesta ca o undă. Aceiași fizicieni au ajuns la această concluzie senzațională, continuând experimentul. Nu le venea să creadă că electronul poate trece simultan prin două deschizături.

Pentru a dovedi imposibilitatea acestui lucru, ei au instalat un observator de cealaltă parte a ecranului – un echipament special de măsurare. Și atunci s-a întâmplat o altă minune. În prezența observatorului, electronul nu s-a mai transformat în undă, ci a rămas particulă. A zburat printr-o singură fantă. Impresia creată era că electronul „știe” că este urmărit, așa că se comportă diferit. Faptul observării în sine nu a permis ca materia să se manifeste sub formă de undă…

Acest lucru sugerează că putem schimba modul în care se comportă realitatea, pur și simplu uitându-ne, observând-o.

    V-ați gândit, că poate atunci când nimeni nu ne privește, suntem mai mult o lumină pulsatorie decât o persoană? Că, atunci când nimeni nu se uită, poate lumea arată cu totul altfel?  Că de fapt, mintea noastră este acel observator care refractă realitatea și o prezintă sub formă de materie…și lumea aceasta este complet diferită, atunci când mintea noastră e absentă?

     O lume în care nu există relații cauzale. Totul se întâmplă acolo spontan, fără niciun motiv. Totul în acea lume este făcut din Iubire și din Frumusețe. Dar… Iubirea aceea trebuie să se reverse undeva. Iar Frumusețea are nevoie de ochii tăi. Ea nu poate fi conștientă de sine însăși. De aceea TU ai o minte. Și ochi, ca să vezi.

          Cu toții suntem unde. De diferite frecvențe.  Suntem cuante ce pulsează, vibrații ritmate care se numesc forme de viață. Suntem un ecou al unui cântec divin. Suntem o translație în direct.

Frecvența vibrațiilor tale poate atrage o altă undă ce vibrează în ritmul ei, dar care îți amplifică ritmul tău, lucru pe care tu îl vei numi dragoste. Vibrațiile voastre se vor schimba, dacă voi vă uniți. Cuplurile care locuiesc mult timp împreună vibrează la aceeași frecvență. Ele devin o singură undă.

Artist: Julia Watkins

    Toată materia cu care interacționezi îți influențează vibrația. Unele unde te influențează mai mult, cum ar fi, de exemplu, cele ale persoanei iubite sau ale unui prieten apropiat. Alte unde sunt mai slabe, cum ar fi casa în care locuiești, mâncarea pe care o mănânci, cărțile pe care le citești.

Dar toate acestea sunt  părți a unei singure melodii – cântecul lui Dumnezeu.

Te percepi separat de această melodie doar pentru că ai o minte. Ce anume din frecvența ta este doar „al tău”? După cum ai văzut, tot ce e în jurul tău îți influențează și îți schimbă frecvența. Ai doar impresia că există undeva niște granițe, dar ele nu sunt. Dacă ochiul ar putea citi informații în regimul unui microscop electronic puternic, conceptul de persoană nu ar exista deloc. Lumea ar fi privită ca un singur flux de particule minuscule, incluzând privitorul. Nu am putea spune – acesta sunt Eu, iar acesta este El.

Mai mult de atât, dacă ne uităm atent la o cuantă, devine clar că aceasta nu este nimic altceva, decât un vid condensat.

         Deci, ce sunt eu? Ce suntem „noi” toți? Doar un spațiu etern al conștiinței, fără centru și granițe; un Câmp Unic vibrațional. Totul este Unul.  Zâmbește, ești urmărit! 🙂

p. s. Pentru cei care au impresia că dacă privesc și comentează de pe margine, fără să participe la o acțiune, nu influențează rezultatul – iată o temă pentru meditat.

Cu drag, Masha.