Recent mă caută pentru consultație domnișoara X. O tânără femeie, foarte simpatică și jovială, de profesie medic, cu multiple preocupări spirituale în timpul liber și ”foarte credincioasă”, după cum se caracterizează ea însăși .

O interesează cauzele psihologice și spirituale a lipsei permanente de bani pe care o resimte, în ciuda postului extrem de bine remunerat.

Din discuție aflu că banii, oricât de mulți ar câștiga, pur și simplu, i se scurg printre degete, ca apa.

X. nu reușește nicidecum să își calculeze bugetul lunar ( sau dacă îl calculează – să îl respecte) în așa fel, încât nu doar să-i rămână ceva ca să ”pună deoparte” , dar barem să nu intre în datorii.

Și asta în ciuda participării la diverse seminare și retreat-uri tematice, a cărților citite, a meditațiilor făcute etc. Susține că nimic nu a funcționat în cazul ei.

Ca și detaliu interesant: în momentul în care suma de pe card se apropie tot mai mult de zero, agitația și frenezia cheltuielilor scad, iar X. trăiește un sentiment plăcut, de eliberare, de parcă acei bani efectiv îi ”frigeau buzunarele”.

Ne uităm în harta ei natală. Guvernatoriii casei a 2-a și a 10-a în poziții și relații reciproce foarte bune, meserie aleasă conform predestinării date de Noduri, karma grea de sărăcie – nu. Doar un Mercur mai prost aspectat, legat de banii altora plus alte câteva aspecte minore, atât.

Încep să îi pun întrebări despre copilărie, rugând-o să-și amintească prima ei experiență legată de bani și atitudinea pe care o avea atunci față de aceștia.

Și bingo. Îmi povestește că părinții – de altfel, oameni onorabili și muncitori, îi dăduseră o educație spartană și nu o răsfățau, atât de des pe cât își dorea, cu jucării, cadouri și dulciuri sau, mai târziu, când crescuse – cu produse de întreținere, cosmetice și haine la modă, la care visează orice adolescentă.

Așa că, își luase obiceiul să verifice buzunarele tatălui când acesta dormea sau era la baie, ”ciupind” bancotele mai mărunte – așa, ca să nu bată la ochi, sau lua din restul pe care mama, odată cu cheile și bonurile de cumpărături, îl lăsa pe măsuța de la intrare.

Fugea imediat la vre-o patiserie sau tonetă cu înghețată, răsfățându-se cu dulciuri după pofta inimii. Iar mai târziu, când crescuse, acei bani se transformau în rujuri, creioane de ochi sau cerceluși și brățări pe care avea grijă să îi poarte doar la școală, în tabere sau la vreo zi de naștere, ca nu cumva să le vadă părinții. Devine clar că în mintea copilului s-a creat o asociație puternică între bani și sentimentul de vinovăție.

De altfel, o situație răspândită în zilele noastre:

Sondaje făcute recent arată că peste 65% dintre oameni recunosc, că în copilărie furau bani de la părinți.

Așadar, X a fost un copil cu conștiința permanent încărcată de vinovăție și senzația că banii pot reprezenta o probă ce o incriminează – de fapt, fiind chiar mobilul ”infracțiunii” săvârșite. Prin urmare, de ei trebuie să scapi cât mai urgent până nu ești prins.

Și atunci ”infractorul” se grăbește să scape de probe – merge la magazin și-și cumpără de toți banii bomboane, înghețată, jucării, orice…

Și uite așa, mai târziu, în viața de adult, când începe să-și câștige propriii bani, exact ca în cazul tinerei doctorițe – copilul care a trăit o asemenea experiență, ajuns matur nu poate înțelege de ce banii i se scurg printre degete, de parcă nici nu i-ar fi avut vreodată!

Păi de aia, că undeva la nivel de subconștient, la acești oameni stă scrisă cu litere mari comanda: ”Banii sunt o probă a infracțiunii/păcatului, de care nu trebuie să afle nimeni, scapă de ei cât mai repede!”

Chiar dacă neconștientizat, acest program devine o convingere de viață și se auto-activează de fiecare dată când persoana primește niște bani pe mână.

În baza acestei convingeri se formează imaginea generală despre lume a acestui om. Este felul în care realitatea se oglindește în imaginația lui despre această realitate.

Și este foarte importantă și influentă această imagine, acest tablou al lumii exterioare, pe pe care ni-l desenează mintea. De ce?

Pentru că, de fapt, o mare parte din viață noi o trăim în interiorul nostru, în gândurile noastre.

• Ne facem un tablou al realității în cap, iar apoi, în baza acestui tablou, ne construim un sistem de valori. Valori și priorități.
• Pe baza valorilor și priorităților ne alcătuim niște principii de viață, după care ne ghidăm.

• Pe baza principiilor de viață ne formăm reguli/tipare de comportament, după care acționăm. Ce este regula? Este un mod de comportament prestabilit, în funcție de o anumită situație.

• În baza regulilor de permanent adoptate, ni se formează obiceiurile, obișnuințele (apucăturile, dacă vorbim de cele rele)

Și acum revin la subiectul domnișoarei doctor care îmi spunea că nici un seminar/retreat/curs la care a participat, despre cum să devii milionar, cum să-ți înmulțești/gestionezi corect banii, cum să renunți la obiceiul de a cheltui inutil, etc nu au avut absolut niciun efect în cazul ei. Nici nu aveau cum să aibă!

Pentru că nu are niciun sens să te lupți cu obiceiurile proprii, ca să le schimbi! E valabil pentru toate, nu doar pentru obiceiul despre care discutăm.

NU VEI PUTEA SĂ LE SCHIMBI :

• până nu vei schimba regula/tiparul de comportament în baza căruia ai acționat
• tiparul de compotament nu ți se poate schimba, până nu schimbi principiile după care s-a format
• principiile de viață nu ți se vor schimba până nu vei schimba sistemul de valori pe care ți l-ai format
• sistemul de valori nu îl vei putea schimba, până nu îți schimbi convingerile, care stau la baza viziunii tale despre lume ( acel tablou, pe care mintea ta l-a pictat cândva)

Și abia atunci când îți schimbi convingerea despre această lume și despre modul în care funcționează, începând să vezi Realitatea cu alți ochi – se ți schimbă valorile, prioritățile, principiile, tiparele de comportament și… obiceiurile!

Iată de ce, trebuie să înțelegem foarte clar:

Dacă vrem să ne vindecăm de un obicei dăunător – oricare ar fi el – trebuie, în primul rând, să înțelegem cauza apariției acestuia.

Pentru că un obicei , nociv sau benefic, nu se formează așa, aleatoriu, nu apare din senin.

El îndeplinește o funcție – una foarte importantă: ne scutește creierul de un imens consum energetic!

Știm cu toții că creierul, ca instrument, este un uriaș consumator de energie vitală. El poate consuma chiar până la 80% din energia totală a corpului nostru ( dacă am lucra, de exemplu, zile la rând fără pauze)

De aceea, creierul uman este programat în așa fel, încât să poată fi folosit într-un mod cât mai economic, activându-se la capacitate maximă numai pentru rezolvarea unor sarcini noi.

Adică obiceiurile contribuie la economisirea energiei, creând un anume automatism în acțiuni, ca să nu se consume prea mult din memoria operațională.

Știai că, atunci când repetăm o anume acțiune pentru a doua oară, deja 50% din ceea ce facem, facem în mod automat. Ce să mai vorbim de situațiile în care această o acțiune se repetă periodic!

În concluzie, dacă vrei să schimbi un anumit obicei deranjant , în primul rând, încearcă să-ți răspunzi la întrebarea: când și datorită cărei convingeri acesta s-a format.

Apoi, doar demontează această convingere, singur sau cu ajutorul unui terapeut.

Masha, cu drag.

p.s:

Abonează-te,

dacă îți pace informația pe care ai găsit-o pe paginile BM și intră în Comunitatea susținătorilor oficiali ai acestui Blog ! Vei avea din acel moment acces integral la toate postările Autorului.

De asemenea, pe parcursul anului 2024 vei beneficia periodic, în mod gratuit, de proceduri de curățare și susținere energetică, realizate pentru toți membrii Comunității, la fiecare lună Plină și lună Nouă.

Activează Abonamentul Premium (prin donație)

Cu drag, Masha