Mai în glumă mai în serios, dacă nu eram fascinată acum mulți ani de tot ce ținea de originile rasei ariene,secretele celui de-al treilea reich, OZN-uri, societatea Thule și Vril (în care mediumul Marija Oršić (1895-1945) primea mesaje în scriere runică) , etc., nu știu când și cum ajungeam să îmi doresc un studiu amănunțit al subiectului Rune.

    În ce privește valoarea ezoterico-spirituală a runelor, informația în spațiul virtual este la fel de cețoasă și contradictorie, având în vedere că doar puțini inițiați, dintre care și mai puțini români au avut și au cu adevărat acces la acest subiect. Probabil, așa trebuia să fie.

     Dar, cum nimic nu e întâmplător, Runele au venit la mine într-o bună zi, acum aproape 15 ani și…m-au copleșit. Țin minte și acum ce șoc am avut, când am văzut pentru prima dată fotografia unui fragment de scriere sacră runică, pe un artefact străvechi. Acele semne gravate m-au fascinat pur și simplu, de la prima vedere. Mi se păreau atât de cunoscute, atât de familiare, emiteau atâta putere, încât am vrut să știu urgent ce scrie acolo pentru a compara cu ceea ce deja intuiam cumva că scrie! 😀

Emoția puternică ce m-a cuprins la vederea runelor nu mi-am putut-o explica în acel moment – emoție care nu m-a părăsit niciodată, activându-se ori de câte ori am intrat în contact direct cu acestea (ultima oară într-o excursie prin Țara Luanei), sau cu informații despre celți, druizi și străvechile popoare nordice.

Cu timpul, am găsit explicații care m-au motivat să continui acest studiu (chiar dacă literatură autentică nu prea există pe piață) până în ziua de azi.

Le sunt recunoscătoare Runelor pentru că m-au găsit și mi-au activat memoria sufletului! 🙂

Aș vrea să împart cu voi câteva informații de ordin istoric.

Fragment din ”Arta runelor”, Edmond Weber:

„Între secolul al 12- lea și al 14-lea multe obiecte ritualice bisericești erau gravate cu inscripții runice: cristelnițe, clopote de biserică, racle cu moaște, cădelnițe, etc. Cuvinte și expresii întregi în latină erau scrise cu alfabet runic. Dar această utilizare a runelor s-a ”stins” treptat.

În secolul al XV-lea în Danemarca timpul runelor apusese definitiv . În Suedia – în special în zone îndepărtate de civilizație, în mediul rural s-au mai păstrat un timp diferite variante și ramuri ale scrierii runice; ba chiar, în anumite localități izolate, runele au retrăit pentru un timp o nouă perioadă de glorie.

În țara vecină, Norvegia, inscripțiile runice au dispărut la sfârșitul secolului al 14-lea; Islanda a renunțat la rune abia după Reformă.

În 1626 o persoană a fost chiar arsă pe rug acolo, pentru faptul că printre scrisorile sale s-au găsit texte scrise cu alfabet runic „.

         În toate limbile scandinave, la triburile italicilor de nord, dar și la popoarele germanice cuvântul ”Runen” înseamnă taină, scriere magică;

Se considera că accesul la alfabetul runic îl pot avea doar sacerdoții, persoanele inițiate și cu multă cunoaștere, datorită puterii uriașe, greu de controlat, pe care o conțin aceste simboluri.

Și într-adevăr, runele erau folosite

pentru scrierile secrete religioase sau pentru gravarea unor expresii cu rol de protecție, (pasivă sau activă – inclusiv blesteme la adresa intrușilor).

Limba în care se citeau runele era limba priscă (trad.bătrână) alias tracică protoromână – limba mamă a latinei vulgare (ziceți-i cum vreți, că tot aia e!:))

Scrierea runică pe teritoriul României actuale.

Colanul cu inscripție runică este cea mai însemnată piesă din aur masiv a Tezaurului de la Pietroasa, deoarece este singurul obiect care are un text gravat. Tezaurul este datat în secolul al IV-lea e.n. și a fost descoperit în anul 1837 în județul Buzău, comuna Pietroasele, Dealul Istrița.

Diferite reproduceri ale colanului ( verigii) de la Pietroasa.

Două variante de traducere a textului respectiv:

în mediile academice românești,nu știu din ce motiv, s-a propus o decodificare eronată a invocației ceremoniale de pe colan ( verigă), la propunerea lui Alexandru Odobescu ( citez Wikiwand.com: ”Guthani ocwi hailag, ceea ce s-ar traduce prin – „Lui Odin – Sciția (sau patria) consacrată”. Fiind cel mai studiat obiect al tezaurului, datorită inscripției sale, interpretarea cea mai apropiată de adevăr a textului „Gutan(e) Iowi hailag” este „lui Jupiter al goților consacrat”. Și aceasta este interpretarea oficială a textului.

Totuși, adevăratul sens al invocației magice gravate pe colan este altul.

De la stânga la dreapta, inscripția tracica înfătișează trinitatea HUTEN IAREN EIVEN, în traducere: “Casa (Neamul) în pace să-ți fie”, dar, citita pe dos, cuvintele devin NEVIEN ERAI NETUH, adică: “Blestem vie peste raufăcător (hoț)”

În altă ordine de idei, am mai văzut pe internet câteva îndrumare de descifrare a Runelor limba română care distorsionează adevărul despre această scriere. Deci, pe lângă faptul că ni se limitează în mod deliberat accesul la această cunoaștere extrem de valoroasă, în cea la care accesul ne este permis, adevărul este amestecat cu multă dezinformare… Interesant, nu?…..:)

Alfabetul runic la popoarele germanice.

Obiceiul germanicilor de a grava, în scopul protecției magice, rune pe case, armuri, pe șeile cailor, scuturile războinicilor, etc. a generat chiar un stil aparte în arhitectură – așa-zisul stil ”Tudor” sau ”Fachwerk” (imaginea 4).

Este caracterizat de folosirea unor șipci de lemn încrucișate, de culoare contrastantă pe pereții caselor, la ferestre și căpriori, ce pot reprezenta runa GYFU, (care are forma literei X ), sau runa OTHALO (Îmbogățire, Prosperitate), grinzile de susținere sub forma runei EOLH,ce semnifică Protecție Divina, Cunoaștere superioară, dar și alte rune…

Runele protectoare se utilizează și azi în construcții în Elveția, Austria, Germania.

Le putem vedea pe clădirea ambasadei Danemarcei sau, împreună cu crucea celtică, pe castelul Pelișor – castel construit de Carol I și regina Maria (să nu uităm că aceasta era născută în Scoția, deci avea acces la cunoașterea nordică).

Institutul german Ahnenerbe („Moștenirea strămoșilor”) are departamentul propriu de runologie. In cadrul acestui institut a activat și cercetătoul Karl Theodor Weigel, 1892-1953 .

Ca rezultat al cercetărilor sale ,în 1937 a fost publicată lucrarea ” Runen und sinnbilder” unde se descrie pe larg rolul sacru și protector al runelor în arhitectură prin organizarea și direcționarea emisiilor haotice din mediul înconjurător, neutralizarea zonelor geopatogene, etc.

Cu alte cuvinte, un extrem de interesant studiu privind energia formelor, concept regăsit și în geometria sacră.

Și , în timp ce majoritatea oamenilor privesc cu scepticism și îndoială informațiile privind cunoașterea sacră a strămoșilor noștri, nefiind deciși dacă să creadă sau să ironizeze puterea magică a simbolurlor, inițiații zilelor noastre le folosesc cu succes în practică. Doar un exemplu:

Cam atât, pentru început, despre rune.

p.s. Cum spuneam, se fac aproape 15 ani ( în această viață! :))de când studiez și aplic în practica terapeutică Runele sacre.

Totuși, nu prea am reușit să fac schimb de informații și experiență cu alții, fiindcă nu am întâlnit prea multe persoane care să simtă aceeași atracție puternică și firească pentru Rune.

Și sincer, mi-ar fi plăcut să fim mai mulți, cei care simt că poartă Runele în câmpurile lor subtile și că acestea fac parte din moștenirea ancestrală a ADN-ului lor!

Visez la ziua când voi întâlni asemenea suflete înrudite, atrase de scrierea Runică – nu dintr-o o banală curiozitate, nu din dorința de a profita de marea lor putere de materializare, ci dintr-o profundă necesitate interioară de a-și reaminti vremurile de Glorie, în care Runele și ei Un Tot întreg erau ….

Încă aștept sincronizarea. Cu Timpurile, cu evenimentele, cu persoanele…

Cu drag, Masha.