Azi, 19 ianuarie, biserica Rusă, majoritatea mănăstirilor de la Muntele Athos, precum și cele de pe malul râului Iordan au prăznuit Taina unirii Apelor terestre fizice cu Apele de sus, purtătoare ale Focului celest necreat – Botezul Domnului în apele Iordanului.

Lumea creștină ce urmează calendarul inițial al Sărbătorilor religioase recunoaște faptul că astăzi elementul Apă, în orice formă s-ar afla – fie că este apa râurilor și a izvoarelor, fie că este apa din corpurile noastre, fie că este apa sub formă gazoasă, cea pe care o respirăm – își reconfigurează rețeaua cristalină și dobândește proprietăți miraculoase și transformatoare. Recunoaște, atribuind această însușire ritualurilor și rugăciunilor specifice de Botezare a Apelor, rostite în această zi sacră.

Parțial adevărat. (vă rog să citiți până la capăt, înainte să vă revoltați 🙂

Da, parțial adevărat. Altfel, cum s-ar explica faptul, confirmat documentar, că acest fenomen era cunoscut de oameni încă din perioada pre-creștină: popoarele slave, de exemplu, au de milenii sărbătoarea sacră Vodosvet (umplerea Apelor cu Lumină vindecătoare), celebrată pe 19 ianuarie.

КОГДА НАБИРАТЬ ЖИВУЮ ВОДУ И КАК ЕЮ ЛЕЧИТЬСЯ. Обсуждение на LiveInternet -  Российский Сервис Онлайн-Дневников

Și logic, apare întrebarea: cum e posibil? prin cine sau prin ce se schimbă, de fapt, starea apei din obișnuită în miraculoasă, dacă nu prin preotul care citește rugăciunile speciale de asupra ei?

Și dacă nu prin el ( sau nu doar prin el), nu cumva întreaga semnificație și miracol al acestei Sărbători se pierde? Șoc și groază pentru cei slabi, care la cel mai mic test de credință întră în negare, de frică să nu-și piardă niște biete repere, preluate din dogmele învățate mecanic, pe care se bazează așa-zisa lor credință.

Acesta este motivul, pentru care mult timp oamenii, mai ales cei ultra-dogmatici au negat sau au ignorat acest fapt incomod, care nu poate fi explicat logic, de teamă că gândul la acest paradox le va slăbi credința.

Uitând că, dacă credința lor este în Adevăr, revelarea acestuia nu are cum să o slăbească, dimpotrivă! Oamenii nu au văzut sensul adânc al Tainei Botezului, ci doar atributele sale exterioare, cum ar fi dobândirea de proprietăți vindecătoare a apei după sfințire, care ulterior ne curăță pe noi de păcate și ne vindecă de boli.

Recent această minune – a transformării miraculoase a apei în aceste zile de ianuarie, a fost confirmată prin studii, iar apoi argumentată științific de către diferite echipe de cercetători ruși.

Aceștia, timp de câțiva ani, au înregistrat în perioada 17-20 ianuarie a fiecărui an, creșteri explozive ale fluxului cosmic de neutroni, ce depășeau nivelurile de fond obișnuite, din alte zile ale anului, chiar și de 100-200 de ori.

Nu exista neapărat o legătură fixă cu data de 19 ianuarie a acestor creșteri: maximele au fluctuat, înregistrându-se uneori pe 18, alteori pe 17, dar, de cele mai multe ori, în intervalul 19-20 ianuarie. Oamenii de știință, fără a cunoaște inițial motivul, au hotărât să măsoare eventualele modificări ale parametrilor apei, luate din diverse surse.

Așa, specialiştii laboratorului de alimentare cu apă potabilă al Institutului Syshin au demarat un amplu studiu științific. Obiectivul a fost fixarea momentului de tranziție a clusterelor de apă de la starea normală către o stare modificată. Au început să ia probe încă din 15 ianuarie. În apa colectată de la robinet s-a măsurat cantitatea de ioni radicali. Începând cu 17 ianuarie, numărul ionilor radicali din apă a început să crească vertiginos. Odată cu aceasta, apa a pierdut din duritate, indicele ei de hidrogen (nivelul pH-ului) a crescut la 8-8,5, aceasta devenind mai alcalină. Apogeul activității biochimice și electromagnetice al apei a fost atins pe 18 ianuarie, seara. Datorită numărului mare de ioni radicali, conductivitatea electrică a clusterelor de apă s-a modificat brusc, devenind identică unui catolit creat artificial (apă saturată cu electroni).

Concluziile doctorului în științe tehnice Vladimir Tsetlin :” – Prin reducerea conductibilitatii electrice din apa colectată în perioada 17-19 ianuarie, cresterea microorganismelor patogene și a florei de putrefacție este suprimata, în schimb dezvoltarea bacteriilor lactice benefice nu pare a fi inhibată.

În concluzie, în orele de acalmie maximă a apei terestre, aceasta poate fi colectată din orice sursă – chiar și dintr-un râu, chiar și de la robinet – și ea își va păstra oricum calitățile , chiar și ținută într-un vas pentru o lungă perioadă de timp. Este bine să vă spălați pe față cu o astfel de apă și, întrucât apele planetare se mai găsesc și în stare gazoasă, devine mai ușor pentru noi toți să respirăm în aceste zile „speciale”.


Alte studii interesante ale apei de Bobotează, luate din Catedrala Lavra Serghiev imediat după oficierea slujbei, au fost efectuate cu câțiva ani în urmă și la Institutul de Tehnologii Informaționale și Unde din Moscova.

Acestea au arătat, că spectrul de frecvență al radiației apei de Bobotează devine similar cu radiația electromagnetică a organelor umane sănătoase. Sub influența unei surse externe, în perioada 18-19 ianuarie, redistribuirea sarcinilor electrice din moleculele apei a generat un câmp electromagnetic de o emisie puternică, diferită de cea normală. Adică apa absorbea din exterior, depozita și emitea energie electromagnetică – cu ate cuvinte, primea și transmitea energii și informații. Și nu orice fel de informații!

Din măsurători reieșea că în apa de Bobotează a apărut un set ordonat de frecvențe, identice cu frecvențele corpului uman sănătos.

Explicațiile finale au venit de la astronomi: Toate corpurile cerești au axe proprii, alcătuite din plasmă – invizibile și fără masă, îndreptate către un obiect mai mare. Soarele, la rândul lui, are o axă energetică a lui din plasmă, înclinată către Soarele central galactic.

Planeta Pământ, în intervalul 18 -19-20 ianuarie traversează, în fiecare an, această axă energetică a Soarelui, poziționându-se între acesta și Soarele central Galactic. Găsindu-se timp de câteva ore în spațiul plasmatic al acestei axe, ea se îndepărtează tangențial de centrul Soarelui, la o distanță necesară, pentru a-și restabili orbita în jurul acestuia. În acest timp, sub influența acestor câmpuri plasmatice, litosfera Terrei este supraîncărcată cu ioni radicali. Ca rezultat, aproape toți microbii și bacteriile patogene cu durată foarte scurtă de viață se distrug. Restul ființelor vii, lumea animalelor și a plantelor, a căror perioadă de viață este mai lungă decât acest interval, suportă trecerea prin acest spațiu plasmatic fără consecințe negative. Acest fenomen se suprapune, la nivel terestru, cu prăznuirea, după calendarul vechi, a „Botezului Domnului” Și totuși, trebuie precizat un detaliu important:

Singura diferență dintre apa de Bobotează, luată înaintea oficierii slujbei de Sfințire și cea de după, în care au fost implementați algoritmii de Sfințire este diferența de timp în care aceasta își păstrează proprietățile curative. Prima are o durată de câteva ore de potențial bioelectric maxim ( sau mai multe luni, dar cu valori puțin mai scăzute, dacă este imediat îmbuteliată); cealaltă își poate păstra nealterate proprietățile și prospețimea chiar și zeci de ani.

Acest lucru ne arată că dovezile științifice nu anulează sub nicio formă miracolul Bobotezei, ci doar ne permit să o privim și din altă perspectivă, să înțelegem mai bine felul în care, fără să ne dăm seama, trăim la unison cu vibrațiile întregii Creații.

În altă ordine de idei, sensul practicii numite Botez, care din vremuri imemorabile a fost dată oamenilor de diverse credințe, sub diverse nume, se ascunde și mai adânc, dincolo de granițele elementului Apă, cea pe care o văd cu ochiul liber oamenii și pe care o utilizează strict în sensul vindecării și purificării prin consumare cu credință. Semnificația adevăratei Taine a Botezului este de a scufunda un individ în adâncul conștiinței sale, până în nucleul sufletului, acolo unde va duce muncă de purificare până când își va putea vedea scânteia divină ce arde în el, ieșind apoi la suprafață, complet transformat. Însuși cuvântul „botez” în greacă sună ca „vaptisis”, care înseamnă imersiune, afundare.

În treacăt fie zis ( așa, ca să ne mai temperăm ego-ul spiritual) – și în buddism există practica scufundării, numită „Pranayama” 🙂
Teoretic, acestea par a fi două practici complet diferite, între care doar oamenii au creat o prăpastie de netrecut, cu orgoliile lor. De fapt, ambele sunt doar ecouri îndepărtate ale unei Cunoașteri cu aceeași origine, exprimate în ritualuri vechi de milenii, prin care oamenii, scufundându-se în apele încărcate cu vibrații cosmice, își schimbau starea de conștiență, descărcând coduri luminice de înaltă frecvență, înmagazinate în apă, iar cel ce practica aceste scufundări în cunoștință de cauză – ce face și de ce face – evolua spiritual, apropiindu-se de Dumnezeu conștient și matur.

Toate aceste practici aveau un singur scop: manifestarea cât mai plenară a Creatorului în Creația sa, care dorea să Îl cunoască.

Iar numitorul comuni în toate aceste practici cu ritualuri diferite, cu algoritmi diferiți era unul singur – transferul energiilor și informațiilor divine din câmpurile ondulatorii ale Apelor de Sus, purtătoare de Viață către cristalele lichide ale Apelor de jos – cele din celulele noastre, prin ritualul de interacțiune conștientă.(„ …râul Apei vieţii ce izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului…”- Apocalipsa Sf. Ap. Ioan cap. 22).

Aceasta este şi simbolistica Botezului Domnului: Iordanul este apa fizică-„apa de sub tărie” necesară supraviețuirii fizice, temporare, Iar Duhul Sfânt sub formă de porumbel este purtătorul de „apă de deasupra tăriei”- cea necesară Vieţii spirituale. Ioan botează cu Apă de jos, Hristos – cu Apă de Sus, ducându-l pe cel botezat în starea de Epifanie. Unirea miraculoasă în Taina Botezului a „apelor de jos” cu „apele de sus” pline de focul Luminii Necreate, dă naștere în adâncurile fiecăruia dintre noi a Omului multidimensional – cel  „din ape şi din Duh”, ce devine conștient că este particula lui Dumnezeu.

p.s. În mod intenționat am omis să dezbat un alt aspect sensibil: Cum rămâne cu 6 ianuarie?… Și cui i-a servit de fapt, decalarea unor sărbători ritualice cu mare încărcătură energetic-spirituală, mutarea din momentele-cheie, când acestea erau făcute la unison cu Cosmosul?….și cine sunt ”băieții” care s-au jucat cu Timpul?… Pentru că răspunsul la ultima întrebare aproape că nici nu mai contează. :))

Voi spune doar atât: din fericire, încă mai avem o mână de preoți curați și puternici în credință, ce pot uni prin Cuvânt Apele de sus cu cele de jos în așa fel, încât Aghiasma mare, făcută după un nou calendar să aibă în ea Focul celest, vindecând sufletele celor însetați de el.

p.p.s Părerile exprimate în acest articol nu au intenția să jignească sentimentele religioase a niciunei categorii de credincioși. Ele reprezintă opinia mea personală asupra subiectului, opinie pe care mi-o asum.

Masha.