Există un subiect cu care se întâlnesc zilnic medicii, psihologii, terapeuții și preoții: tot mai mulți oameni ajung să sufere de afecțiuni serioase care, la o privire mai atentă, par să fi fost favorizate sau chiar declanșate de supărări profunde, trăite în momente de vulnerabilitate.

Desigur, există multă informație pe această temă. Există cărți, liste alfabetice cu posibile cauze spirituale ale bolilor, interpretări psihosomatice, observații clinice și experiențe terapeutice. Însă, pentru noi — mai ales pentru cei sceptici — rămâne extrem de interesant modul practic, observațional, prin care astfel de corelații au fost urmărite în viața reală a pacienților.

Dar, înainte de a ajunge acolo, să începem cu puțină teorie. 🙂

Ce este, de fapt, supărarea?

Supărarea este o stare proprie tuturor sistemelor vii care manifestă un anumit grad de ego: oamenilor, dar și animalelor cu inteligență superioară — cai, câini, elefanți și alte ființe capabile de atașament, memorie afectivă și reacții emoționale complexe.

În structura profundă a ființei umane, această energie nu există de la început ca o necesitate naturală. Supărarea se declanșează atunci când Ego-ul este atins, rănit, provocat sau răscolit.

Acest sentiment complex, pe care îl numim simplu „supărare”, este de fapt un conglomerat de energii primare care, la nivel psihologic, se pot manifesta prin:

• egocentrism;
• aroganță;
• semeție;
• stare de apăsare interioară;
• sentiment exagerat al propriei importanțe;
• senzația de marginalizare sau nedreptățire.

Odată cu activarea acestor trăsături, omul devine vulnerabil la orice factor agresor din exterior. El intră în rezonanță negativă cu acel factor și atrage în câmpurile sale subtile stihia Supărării sau, în limbaj ezoteric, elementalii specializați care o întrețin și o amplifică.

Dacă este hrănită mult timp, supărarea se transformă în neiertare.

Continuând paralela cu elementele Naturii, am putea spune că supărarea este asemenea apei care, la temperaturi joase, se transformă în gheață. La început curge, doare, se agită. Apoi se solidifică. Devine rece, dură, tăioasă. Și, în cele din urmă, blochează circulația firească a vieții.

Supărarea și corpul fizic

În anumite tradiții spirituale, se consideră că stihia Supărării — sau, mai exact, acea forță subtilă din care se naște — poate influența anumite procese din corpul fizic.

De exemplu, supărarea întreținută mult timp ar putea favoriza procese perturbatoare în zona plămânilor, contribuind la sensibilizarea aparatului respirator. În plan fizic, aceasta poate fi asociată cu predispoziții spre bronșite, inflamații sau, în cazuri mai severe, afecțiuni pulmonare mai serioase.

De asemenea, supărarea poate acționa ca un factor declanșator al unor dezechilibre în centrii energetici ai ființei vii.

Paradoxal, una și aceeași informație poate să nu producă nicio reacție negativă atunci când omul se află într-o stare de echilibru, luciditate sau apropiere de meditație. Dar aceeași informație îl poate răni profund dacă el se află deja sub influența tensiunilor generate de interacțiunile sociale, de conflicte, comparații, așteptări, orgolii sau nemulțumiri acumulate.

Cu alte cuvinte, nu întotdeauna evenimentul în sine ne rănește, ci starea interioară din care îl primim.

Doar efortul constant de a ne menține în echilibru, în conștiență și prezență ne poate ajuta să observăm jocurile Ego-ului nostru: cum se supără, cum se victimizează, cum se umflă în pene, cum cere dreptate, cum vrea să pedepsească, să demonstreze, să răspundă cu aceeași monedă.

Iar dacă nu dăm curs acestui joc, începem să ieșim de sub stăpânirea acestei stihii profund perturbatoare.

Supărarea ca test karmic

Privită dintr-o perspectivă spirituală, supărarea este un controlor karmic sever. Ea verifică, uneori fără milă, cât de bine respectă Sinele nostru Principiul Universal al Rezonanței.

Cu ce rezonez:

Cu iubirea sau cu orgoliul?

Cu iertarea sau cu răzbunarea?

Cu înțelepciunea sau cu nevoia de a avea dreptate?

Supărarea devine un test de anduranță. Iar dacă încălcarea acestui principiu ajunge să devină sensul și conținutul vieții cuiva, vom observa că, în timp, apare atașamentul față de răzbunare — fie într-o formă activă, fie într-una tăcută, mocnită, rece.

De aceea, este minunat să învățăm să iertăm. Dar este și mai minunat să învățăm să nu mai rezonăm cu jignirile.

Să nu mai permitem fiecărui cuvânt aruncat, fiecărei priviri reci, fiecărei nedreptăți reale sau imaginare să ne smulgă din centrul nostru.

Iubirea și iertarea: singurele energii care sting supărarea

Supărarea poate fi neutralizată cu adevărat doar prin energia Iubirii și a Iertării.

De ce?

Pentru că iubirea este o stare aflată dincolo de Ego.

Atunci când iubim cu adevărat, nu mai suntem obsedați de imaginea noastră, de orgoliul nostru, de nevoia de a câștiga, de a demonstra, de a pedepsi sau de a avea ultimul cuvânt.

Putem ajunge la această stare doar înțelegând profund un mare adevăr spiritual:

„Nimeni nu ne este prieten, nimeni nu ne este dușman. Toți ne sunt doar învățători, așa cum și noi suntem învățători pentru ceilalți.”

Atunci când îi dorim răul celui care ne-a supărat sau, și mai grav, când îi răspundem cu aceeași monedă, având supărarea drept motor al acțiunii noastre, ne distrugem propriul echilibru energetic interior. Iar acest lucru se poate reflecta, mai devreme sau mai târziu, și asupra sănătății fizice.

Meditația de stingere a supărării

Ritualurile, rugăciunile și meditațiile de stingere a energiilor supărării au efect doar atunci când reușim să ne liniștim mentalul și să privim situația cu sinceritatea care vine direct din energia iubitoare a inimii.

Nu din mândrie spirituală. Nu din dorința de a părea evoluați. Nu din obligație. Ci dintr-o înțelegere reală, caldă, vie.

Putem lucra, de exemplu, cu o formulă interioară de acest fel:

„Vă iert pe voi toți, cei care m-ați rănit, pentru că nu ați reușit să-mi predați cu blândețe lecția de viață care făcea parte din misiunea voastră față de mine.
Îmi cer iertare și eu de la voi toți, cei pe care v-am rănit, pentru că și eu, în imperfecțiunea mea, am folosit uneori metode dureroase pentru a vă preda lecțiile de viață care făceau parte din misiunea mea față de voi.”

Această formulă nu anulează responsabilitatea nimănui. Nu justifică abuzul, nedreptatea sau cruzimea. Dar ne ajută să ieșim din lanțul subtil al resentimentului, acolo unde victima și agresorul rămân legați energetic prin aceeași rană.

Cum ne dăm seama dacă supărarea a avut un rol într-o boală anume?

Au fost deduse pri cercetare medicală anumite semnalmente, prin care putem înțelege, dacă o supărare puternică a contribuit la declanșarea sau întreținerea unei afecțiuni psihosomatice concrete.

Un grup de cercetători, medici și terapeuți din Rusia a realizat, cu mai mulți ani în urmă, un studiu bazat pe cazuri reale ale pacienților, încercând să clasifice bolile în funcție de diferite niveluri de intensitate ale supărării.

Pentru acuratețea observațiilor, cercetătorii au considerat necesar să răspundă mai întâi la câteva întrebări esențiale:

• De ce una și aceeași informație poate declanșa o supărare puternică într-o anumită situație, dar în alta nu?
• Ce mecanism profund al psihicului uman face diferența dintre reacția de supărare și capacitatea de a rămâne în echilibru?
• Cum se transformă o emoție trecătoare într-un tipar interior distructiv?
• În ce condiții supărarea ajunge să afecteze corpul fizic?

Cercetătorii și-au propus să observe, în mod practic, legătura dintre supărările intense și afecțiunile respiratorii.

Totodată, au urmărit și alte aspecte importante:

în ce mod supărările pot contribui la perturbarea centrilor energetici Manipura și Svadhisthana, cu posibile efecte asupra sexualității, creativității, relațiilor de afaceri, voinței personale și capacității de afirmare.

De asemenea, au fost analizate posibilele legături dintre excesul acestor energii perturbatoare și funcționarea tractului gastro-intestinal, a gâtului, a sistemului cardiovascular și a sistemului urogenital.

În al treilea rând, cercetătorii au dorit să afle care pot fi căile de conștientizare și transformare a supărării — și, implicit, a stării de boală — astfel încât procesul să ducă nu doar la ameliorare fizică, ci și la vindecare interioară și elevare spirituală.

O întrebare centrală a fost aceasta:

Ce influență au energiile Iubirii și Iertării asupra stării de sănătate a pacienților la care supărarea pare să fi jucat un rol important în apariția sau întreținerea bolii?

Cum a fost organizată cercetarea

Toate cazurile pacienților care au cerut consultații medicilor din grupul de cercetare au fost sistematizate în subgrupuri, în funcție de tipul principal de tulburare funcțională.

Au fost urmărite, în special, următoarele categorii:

1. probleme respiratorii;
2. boli frecvente ale gâtului;
3. tulburări ale organelor sistemului urogenital;
4. afecțiuni gastrointestinale;
5. boli ale sistemului cardiovascular.

Cu fiecare pacient din aceste subgrupuri s-au purtat discuții individuale, pentru a identifica posibilele cauze emoționale, mentale și spirituale ale bolii.

Despre rezultatele uimitoare ale acestor observații și despre concluziile la care au ajuns cercetătorii vom vorbi în continuare.

Cu drag,
Masha

( va urma)